Perseverență

Începând de azi voi scrie aici temele pe care le primesc la programul de mentorat Copyprenor organizat de Magic Copywriting sub bagheta lui Ion Cataragă și echipa de mentori. Este locul meu preferat și chiar dacă vizibilitatea acestuia nu e atât de mare, cu siguranță voi avea mereu grijă să mă uit la acest ”jurnal” al tranformării mele din writer în contentwriter, copywriter și copyprenor.

Tema de la Modulul I – Perseverență

Tema pentru acasă #3

O valoare manifestată în copilărie și pe care o manifest și acum în lucrul cu clienții mei:

 

Povestea mea

Am crescut de la 6 luni până la trei ani și jumătate la bunicii din partea mamei și fiecare vacanță școlară până prin clasa a IV-a mi-am petrecut-o doar eu cu bunicii pentru că sora mea făcea alergii. Pe la 7 ani, cred că în prima vacanță de vară, stând pe prispa casei la adăpost de o ploaie fierbinte de vară, i-am spus bunicii, cu ochii mijind prind aburii ridicați spre cer, că știu ce vreau să fiu când voi fi mare: învățătoare la țară.

Bunica m-a strâns tandră în brațe și mi-a spus mângâindu-mi părul bălai: ce să faci, mamă, aici unde-i glodul până la fund? Învață și fă ce te face fericită pe tine și pe părinții tăi!

În fotografie sunt eu cu sora mea (cea din stânga fotografiei), care și atunci mă privea cu admirație pentru că aveam un răspuns la fiecare întrebare pusă. De altfel ”știe Gabi” era placa ei favorită!

Învățasem de la bunica, care-mi citise din singura carte din casă – Biblia – că doar oamenii învățați sunt și cei care vor fi urmați. Pare puțin utopic, dar eu încă am această credință, în ciuda realității. Și eu aleg să merg pe calea celor învățați nu pe cea a ignoranților vremelnic căpătuiți.

Conflictul era că bunica m-ar fi vrut oriunde mai puțin în satul acela unde ploile săpau râpi și modelau terenul de la un sezon la altul, iar eu voiam, cred acum, de fapt, acea lume a regulilor bune și nescrise, a liniștii și înțelepciunii, a puișorilor pândiți când ies din coaja oului, a laptelui muls proaspăt și plin de spumă aromată, a sălii – camera bună – în care se piteau borcanele de dulceață de cireșe amare, a fumului din țigara pufăită de bunic când repara hamurile de la căruță, a greierilor și a fluturilor … acea lume!

Doar 11 ani de la prima fotografie și iată-mă în fotografia din Carnetul de student. Am intrat a 11 din 100 de locuri și 1200 de candidați, alegând să studiez tehnologia și chimia produselor alimentare, visând să salvez omenirea de foamete prin ideile mele. Știam cum sună foamea și ce e mai nobil decât să faci mâncare pentru toți oamenii?

Bunica îmi spusese că doar cei învățați sunt cei urmați, părinții îmi spuseseră că doar perseverența face dintr-un om talentat unul care să și reușească.

Aveam 18 ani și lumea părea că se aranjează frumos la picioarele mele, până când tata a plecat în loc cu verdeață, unde nici tristețe, nici supărare nu este. La 20 de ani am realizat că bursa mea și salariul mamei nu acopereau absența venitului tatei, așa că am început să dau meditații la matematică unui băiețel din clasa a VIII-a care se pregătea pentru admiterea la liceu. Cumva…paternul pe care îl alesesem la 7 ani mă găsise!

Nu pot să spun cât de tare ura acel băiețel matematica, care i se părea bolovanul pe care el, ca și Sisif, trebuia să-l ducă. Dincolo de talentul pe care mi l-am descoperit ca meditator, tot perseverența m-a ajutat să-l fac să iubească matematica, ba chiar mai mult, să iubească fizica și chimia și, după 15 ani de la această întâlnire, să revină profesor de fizică la cel mai titrat liceu al orașului. Iulian, că așa se numește primul meu elev, nu devenise cea mai bună variantă a lui datorită mie ci datorită perseverenței pe care i-am insuflat-o în cei 2 ani cât am lucrat împreună.

După facultate am venit la București la primul meu serviciu dintr-o lungă serie de locuri de muncă, dar toate în industria alimentară, până în 1997 când iar m-a găsit ”educația” la școala de turism a Ministerului, unde am intrat prin concurs la catedra ”Gastrotehnică” adică cea care se ocupa de bucătari și cofetari.

Toți anii aceștia am continuat să fac meditații până l-am născut pe fiul meu, iar una din fetițele meditate a devenit prima antreprenoare din București cu comenzi on-line de buchete de flori și cadouri. Tatăl ei lucrase ca optimetrist până să se desființeze fabrica Optica Română, apoi făcuse taximetrie-haiducie pe la Gara de Nord, așa că știa exact adresele la care să ducă buchetele. Am fost foarte mândră că un copil care ura din tot sufletul matematica atunci când am ajuns s-o meditez, ajunsese să folosească algoritmi matematici pentru a optimiza traseele tatălui său și reducă toate costurile operaționale.

 

Din 1997 și până în prezent mă ocup de formare profesională, de educație adică, și chiar dacă aș putea să-mi aloc toată energia predând cursuri pe propria platformă, din 2022 am început să predau ca lector la catedra de tehnologii alimentare de la USAMV-București, și tot doar perseverența m-a făcut un lector mai iubit și mai apreciat.

Ca profesor la cursurile de bucătari și cofetari de la școala de turism a Ministerul Turismului (unde am ajuns chiar și director general între 2009 – 2012) am vrut mereu mai bine pentru cursanții mei. Le-am deschis ”ușa” competițiilor gastronomice, i-am ”scos” din spatele ușilor care separa bucătăria de restaurant, i-am promovat de la echipă locală la zonală, de la zonală la națională.

În fotografie sunt la un concurs în Istanbul, unde am pregătit și condus o echipă de peste 20 de bucătari și cofetari și toți s-au întors cu medalii. E doar un exemplu din zecile de competiții culinare unde i-am motivat să meargă și să câștige! Tot perseverența mi-a fost aliat.

Cum nici o faptă bună nu rămâne nerăsplătită, am avut și eu decepția dezamăgirii date de atașament dar am învățat că viața merge mai departe iar ceea ce am avut de demonstrat, am demonstrat.

Cărțile scrise în ultimii ani, una pentru bucătarii profesioniști și una pentru cofetarii-patiseri, au fost tot rezultatul perseverenței, pentru că le-am scris departe de România dar cu gândul la cei care vor să meargă pe drumul excelenței profesionale.

Sunt expert într-un domeniu care modelează nu doar corpul prin alimentație dar și caracterul prin efortul depus, cred că nu doar să amesteci în tigaie e important ci și de ce!

Oricine poate accesa azi un film pe YouTube sau un curs mass-online dar ceea ce mă diferențiază de ”competitorii” mei sunt știința, experiența practică, anii de studiu și muncă și mai ales răbdarea de a persevera!

Sigur vei găsi filme și documentare despre ”how it’s made” dar ele nu-ți vor da și răspuns la întrebarea ”cum să supraviețuiesc alimentar și nutritiv cu un buget fix și mic”!

Bucătăria este o lume fascinantă iar transformările din fiecare aliment gătit sau crud pot face din cel mai modest ingredient o recompensă gustativă de neuitat.

Vino să călătorim împreună în lumea gastrotehniei cu știința acumulată în cei 35 de ani de studiu și de muncă! Va fi o călătorie plină de aventuri care te vor împuternici să fii propriul tău stăpân când vine vorba de alegeri alimentare și tehnici de preparare, de bugete și de economii!