I-aș fi spus ”a la grecque”, așa cum merita, dar în tinerețea mea lămâile erau rare. Așa că substituentul era oțetul.
Rețeta aceasta ne-a făcut-o un coleg de-al tatălui, din Hunedoara, care venise în delegație pentru o problemă importantă la Combinatul siderurgic din Galați! Întâmplarea face că n-a rezolvat problema în ziua aceea, așa că tata l-a invitat la noi (spre groaza mamei, care dacă mai avea o gură în plus la masă, mai ales adult, bărbat, aproape că albea).
Domnul n-a refuzat, dar l-a rugat pe tata să meargă împreună până la Hala centrală să cumpere ceva de mâncare, că știa omul că în Galați nu-i ca în Ardeal, unde tot omul are o slană cu ceapă, un borcan cu zacuscă cu ghebe, un borcan cu carne la garniță și un coș din nuiele plin cu mere.
Știa bine!
Așa că la Hala centrală n-au găsit decât macrou congelat! Au luat vreo 8 bucăți și de la o tanti câteva legături de mărar aproape degerate. Era prin decembrie 1986.
Au ajuns acasă, tata a informat-o pe mama că domnul urmează să mănânce cu noi, înainte de a merge la hotelul Turist unde avea rezervată camera. Și numai ce-l văd pe domnul că merge la bucătărie, îi cere mamei o tavă, ulei, oțet, o ceapă și un tocător. Și începe să lucreze!
Pentru 4 persoane aveți nevoie de: 8 macrouri proaspete (în fine, ele au fost congelate pe pescador, imediat ce a fost pescuit), o cană de ulei, ½ cană oțet de vin, sare, piper măcinat, o legătură de mărar tocat (sau de la borcan, cu sare), o ceapă mare.
Cum procedăm: curățăm peștii de conținutul abdominal, îi ștergem cu un prosop, îi crestăm pe toată suprafața, apoi îi așezăm în tava căptușită cu ceapa curățată și tăiată felii. Amestecăm uleiul cu oțetul și turnăm amestecul în tavă. Presărăm mărarul tocat. Punem tava la cuptor încălzit la 180 grade Celsius, apoi așteptăm vreo oră! După o oră toată scara blocului mirosea a macrou iar în apartament și mai și, dar merita.
Am mai făcut rețeta după Revoluția din 1989, dar cu suc de lămâie și ulei, adică ”a la grecque” și a fost minunat, dar nici cu oțet nu mi-a displăcut deși este posibil ca zicala ”foamea e cel mai bun bucătar” să fi funcționat perfect atunci.
(foto Internet)
Pasiunea, fără fundament educațional solid, fără încercări cu reușite sau eșecuri, este imposibil de gestionat!
Sunt autoarea a trei cărți: Manualul practic al bucătarului (2006), Cartea bucătarului profesionist (2016) și Cartea cofetarului patiser (2018), co-autor la alte două, am experiență în managementul educațional, am proiectat câteva bucătării profesionale, am implementat câteva proceduri operaționale pentru bucătării, fac etichete nutriționale și susțin cursuri profesionale.
Totul pornește de la educație!