Nu prea v-am povestit despre mama la butoanele bucătăriei, deși ea a fost singura care ne-a pregătit mâncarea în toată copilăria și adolescența noastră! Relația mamei cu bucătăria era una destul de strictă! Gătea doar dacă totul sclipea de curățenie! Și când gătea, punea totul la loc pe măsură ce folosea vasele! Procesul ăsta laborios era și foarte cronofag, iar când ne-am mărit, atât eu cât și sora mea o ajutam la bucătărie! Mai mult eu, pentru că sora mea mai mică avea veleități de cameristă perfectă! În plus, nu-i prea plăcea mirosul de mâncare, așa că ea făcea curățenie în casă iar eu și mama eram la bucătărie! Cum ce făcea tata? Păi dacă nu era jos, la mașină, pe care o lustruia de ziceai mereu că-i nouă, era în casă, citind catralioane de cărți! Sau la cârciumă! Nu toată lumea e perfectă, nu-i așa? Dar să revin la mama! Mama avea trei cărți de bucate mari și late: Sanda Marin, care era fără coperți de atâta răsfoit, Didi Balmez și Silvia Jurcovan! Dar avea și un soi de ”caiet”, de fapt erau zeci de rețete culese de la colege și prietene! Pe tot felul de hârtiuțe! Țin minte chiar și un bilet de tramvai scris cu o rețetă de prăjitură! Una simplă, cu foi Lica! De zilele onomastice, mai ales, la mama la serviciu se aniversa cu fetele din birou! Erau patru, doamna Silvia – șefa biroului, doamna Kuris, doamna Grigore și Maricica, economista mignonă! La aceste sărbători toate doamnele strângeau bani și cumpărau un cadou consistent sărbătoritei! Așa s-a ales mama în câțiva ani cu un serviciu de pahare de cristal, cu un serviciu complet de 6 persoane de masă, bibelouri …uneori și lucruri care să-i amintească că-i femeie: un fond de ten, un parfum, un colier de chihlimbar, un ceas de mână! Mama n-a folosit ca augmentator de frumusețe decât crema de față de la Apidermin, balsamul de mână pe bază de glicerină și un ruj! La trei săptămâni se vopsea și mergea la coafor la 6 dimineața, pentru că începea programul la serviciu la 7.30! Mama este încă o senioară foarte frumoasă, iar cei 78 de ani îi poartă la fel de frumos ca la 18, 28, 48, 68!
În fine, mama n-avea răbdare cu finețuri la bucătărie, gătea pentru că trebuia să ne hrănească, mâncarea ei era gustoasă, fără să sară în evidență! De aceea, când eu mi-am descoperit veleitățile la bucătărie, schimbam rolurile: eu găteam și mama mă ajuta! Ceea ce era perfect!
Cornulețele mamei sunt fabuloase! Nu le făcea decât de 3 – 4 ori pe an, dar când le făcea, trebuia să le pitească ca să țină câteva zile!
Pentru 60 de cornulețe aveți nevoie de: o cană cu untură de porc, o cană de borș, drojdie comprimată cât o nucă (circa 30 g), un vârf de cuțit de sare, circa 0,700 kg de făină, 300 g rahat, 200 g zahăr pudră, o lingură de amidon.
Cum procedăm: se cerne făina într-un castron mare, se face un gol în mijloc în care se pune drojdia mărunțită, sare, untura și borșul, apoi se frământă până când s-a încorporat toată făina. Se acoperă cu un prosop și se lasă la frigider 2 – 3 ore. Se taie rahatul în bare, se pudrează cu amidon ca să nu se lipească.
După ce timpul s-a scurs, se scoate aluatul și se împarte în patru bucăți, ca să se poată întinde ușor.
Se întinde fiecare foaie cu sucitorul pe masa pudrată ușor cu făină. Se taie în benzi apoi fiecare bandă în triunghiuri. Pe mijlocul fiecărui triunghi se așază câte o bucată de rahat, apoi se rulează de la bază către vârf. Se așază în tavă, soldățește, unul după altul. Se coc la 180 grade Celsius (flacără medie spre mare), circa 15 – 30 de minute, după care, fierbinți, se tăvălesc prin zahăr pudră! E foarte important ca această operație să fie făcută imediat ce au fost scoase din cuptor, altfel nu aderă zahărul pudră. Se aranjează cornulețele pe un platou și se acoperă cu un șervet. Sunt fragede și bune, dar a doua zi vor fi perfecte!
Mama făcea mereu două porții, adică dubla cantitățile, pentru ca să aibă suficiente să ducă și la serviciu! Cine să aștepte să se răcească, că tăbăram pe tavă cum o scotea din cuptor?!
Uneori punea și câte un miez de nucă alături de bucățica de rahat, ceea ce le transforma în culmea deliciilor!
N-o să mă credeți, mama face și acum cornulețele astea fabuloase, deși toată lumea din familie numără caloriile când le mănâncă! Și acizii grași saturați!
În fine, sărbătorile sunt O dată (de câteva ori) pe an, nu-i așa?
Pasiunea, fără fundament educațional solid, fără încercări cu reușite sau eșecuri, este imposibil de gestionat!
Sunt autoarea a trei cărți: Manualul practic al bucătarului (2006), Cartea bucătarului profesionist (2016) și Cartea cofetarului patiser (2018), co-autor la alte două, am experiență în managementul educațional, am proiectat câteva bucătării profesionale, am implementat câteva proceduri operaționale pentru bucătării, fac etichete nutriționale și susțin cursuri profesionale.
Totul pornește de la educație!
