Prunus armeniaca înnobilează

Vremea s-a îmbunat și, după o zi cu temperaturi tropicale, în care tot m-am încumetat să fac 10 km cu bicicleta, azi m-am apropiat cu mai multă îndrăzneală de cuptor.

Mai devreme am regăsit un articol pe care l-am scris acum doi ani, în care omagiam virtuțile cireșelor! L-am și urcat pe Facebook, să nu se uite!

Și cum aveam niște caise, m-am gândit (dar am și pus în practică) la rețeta aceasta.

Iar nu e ca în toate rețetele, că n-am avut lapte în casă! Dar am avut iaurt cu 3% grăsime, și ăla două linguri, pe fundul cutiei în care era ambalat! Am spus mereu că pentru a pregăti o rețetă ai nevoie de un anumit simț al alimentelor și că, dacă ai acest simț, știi că iaurtul e un produs fermentat lactic din lapte și, așa cum am prefațat în  ”Cartea bucătarului profesionist”, când ai învățat regulile ca un profesionist, poți să le încalci ca un artist!

Citatul este ”Învață regulile ca un profesionist, ca să le încalci ca un artist” și-i aparține lui Picasso!

Dacă în articolul  ”Pandișpan cu cireșe” elogiam virtuțile cireșelor, a venit rândul caiselor, pentru că suntem în sezonul în care nu doar că nu uităm să iubim trandafirii, dar putem beneficia plenar de miracolul naturii și, din fericire, de ingredientele din terroire-ul cu care ne-am consolidat constelația enzimatică!

În titlul articolului am folosit denumirea latină a caisei ”Prunus armeniaca”. 

Sunt mai multe specii de Prunus (vreo 12 după Wikipedia), dar caisele pe care le cunoaștem noi sunt ”armeniaca”, adică vin din Armenia.

Este un fruct de care ne putem bucura din iunie până în octombrie și care are calități nutriționale redutabile: bogate în fitonutrienți precum pro-vitamina A sau beta-caroten dar și vitamina C, polifenoli, precum catechine, acid clorogenic, niște zaharuri ușor digerabile (glucoză, fructoză), niște acizi organici, aldehide și lactone care-i dau aroma specifică dar și o cantitate remarcabilă de fibre solubile (pectine) care favorizează procesul de legare a dulcețurilor chiar și fără adaos de zahăr! Putem concluziona că este un panaceu de sănătate!

Pe scurt, fără să pară un curs de nutriție, betacarotenul este transformat în organism în vitamina A, implicată în procesul vizual dar și în integritatea epiteliilor, catechinele și acidul clorogenic sunt substanțe antioxidante implicate în prevenirea mutațiilor celulare și prevenirea îmbătrânirii premature,  vitamina C, cel mai puternic antioxidant, nu mai amintim că se mai numește și vitamina anti-scorbutică, acizii organici, aldehidele și lactonele inhibă dezvoltarea unei microflore intestinale patogene iar fibrele moderează peristaltismul intestinal și procesul natural de detoxificare, au un valoros rol prebiotic, ceea ce înseamnă că întrețin viața probioticelor introduse în corp cu alte alimente (produse lactate fermentate, produse de origine vegetală fermentată lactic).

Rețeta pe care am folosit-o e următoarea:

Materii prime	Cantitate netă, g
ulei	20
făină 650	120
iaurt	50
apa	50
Ouă (2 buc)	120
esență vanilie	5
sare	3
zahar	60
zahăr farin	10
caise	50
bicarbonat sodiu	2

 

Mod de preparare:

Caisele se spală, se taie și se îndepărtează sâmburele și apoi se taie în segmente.

Făina se cerne cu bicarbonatul de sodiu. Ouăle se spală, se sparg.

Într-un castron se amestecă ouăle cu sare, zahărul, iaurtul amestecat cu apă și uleiul. Se toarnă peste componentele uscate cernute și se încorporează totul cu un tel. Se încălzește cuptorul la 170 grade C.

Se căptușește o formă de tort cu diametrul de 22 cm cu hârtie pergament, apoi se toarnă aluatul și deasupra se aranjează segmentele de caise.

Se coace timp de 35 minute, apoi se scoate din formă și se lasă să se răcească pe un grătar. Se pudrează cu zahăr farin, dar merge foarte bine și nude!

Forma este suficientă pentru patru porții, iar valorile nutriționale sunt:

O porție de 100 g	Grăsimi	15,6 g	Glucide	32 g	Proteine	6,4 g	Sare	1 g
Valoare energetică:	293	kcal
	1230	kJ

 

Se mănâncă fie caldă fie rece, cel mai important e să fie cu cei dragi ori cu gândul la ei!

Și da, s-a mâncat, dar s-a și muncit!