De la alegeri alimentare compulsive la decizii conștiente

 

”Copiii trebuie învățați cum să gândească, nu ce să gândească.”

Margaret Mead

În luna septembrie a anului 2022, o decizie a Președintelui ANPC România a zguduit (din nou) lumea producătorilor dar și a retail-ului: interzicerea pe eticheta produselor alimentare a semnalizării Nutri-Score. Producătorii români care aveau deja stocuri de marfă dar și de etichete, importatorii de produse alimentare s-au apucat, prin urmare, să elimine eticheta Nutri-score, ștergând-o cu markerul, ori re-etichetând produsele care erau deja ambalate și etichetate ori au solicitat amânarea aplicării măsurii până la 30 iunie 2023, în speranța epuizării stocurilor pentru a limita pierderile.

Contestarea acestui sistem de FOPL (Front of Package Label), la 7 ani de la lansarea lui, nu este doar în România, dar argumentarea deciziei este alta, fiecare ”după facultăți” cum ar zice Moromete.

Ce este Nutri-Score?

Este un sistem de evaluare nutrițională bazat pe un algoritm de calcul care include valoarea energetică, conținutul de zahăr, conținutul de grăsimi saturate, sare – care au punctaje pozitive, și conținutul de proteine, fibre, fructe, legume, leguminoase, nucifere și semințe oleaginoase – care au punctaje negative, la 100 g produs comestibil.

Este un sistem voluntar (deci nu e obligatoriu) de etichetare cu rol de avertizare vizuală a consumatorului asupra a ceea ce consumă (codul de culori de la verde la roșu, trecând prin verde deschis, galben și orange), iar algoritmul de calcul din spatele fiecărei colori fiind între ”-15 și -1” – verde închis, ”0  –  2” – verde deschis, ”3  – 10” – galben, ”11 – 18” – portocaliu, ”19 și peste ” – roșu.

Așadar cu cât produsul alimentar are un conținut mai mare de proteine, fibre, legume, leguminoase, nucifere și semințe oleaginoase, cu atât punctajul negativ merge către ”-15”, produsul alimentar însemnând că va avea în eticheta Nutri-Score litera verde ”A” evidențiată, cu semnificația că produsul poate fi consumat în orice cantitate și cu cea mai mare frecvență, fiind un aliat în promovarea sănătății, respectiv cu cât valoarea energetică era mai mare, produsul mai bogat în grăsimi saturate și zaharuri dar și mai sărac în fibre, legume, fructe, nucifere și semințe oleaginoase obținea un scor ”peste 19” ceaa ce-i atribuia un ”E” roșu pe etichetă, semnificând de fapt că ar trebui consumat rar spre foarte rar și în porții foarte mici!

Nimic din ce este ”liber la consum” nu trebuie interpretat ca atare, întrucât nici un exces nu va aduce promisele beneficii asupra sănătății, chiar dimpotrivă!

În martie 2017, Autoritatea de Sănătate Publică din Franța a selectat Nutri-score ca fiind cel mai eficient sistem de etichetare nutrițională, contribuind la îmbunătățirea stării de sănătate și în prevenția maladiilor cronice de nutriție  asociate.

Din 2017 s-au scris zeci de articole pe tema etichetării Nutri-Score, cu argumente și contra-argumente, mai ales că algoritmul indica ”cola zero” ca având scorul ”B” iar ”uleiul de măsline” – scorul E, dus cu greu în D, după zeci de argumente, între care ”dieta mediteraneană” intrată în patrimoniul imaterial UNESCO, cu dovezi solide de sănătate și de longevitate activă.

Nutri-Score nu trebuie utilizat ca sistem de comparare a alimentelor, fiindcă funcția de bază a alimentului este aceea de a hrăni, mai mult sau mai puțin, mai bine sau mai puțin bine, ceea ce este important în aprecierea unui produs alimentar cu scorul A ori cu scorul E este cât de multe beneficii aduce consumatorului, mai ales a celui cu risc ridicat la maladiile de nutriție (diabet, obezitate dar și boli cardiovasculare, infarct miocardic, comoție cerebrală), chiar și la maladia oncologică.

Dintre toate argumentele posibile, președintele ANPC România a argumentat decizia că slănina este în clasa E și o populație majoritară din România consumă acest aliment tradițional dar și că Rețeaua marilor comercianți din România nu e de acord cu această etichetare. Punct!

Specialiștii în nutriție și tehnologii alimentare din Italia, Spania, Portugalia, Grecia, chiar și din Franța, mai nou din Elveția (da, nu e in UE, dar e în Europa și în spațiul comun economic), care și-au exprimat dezacordul față de posibila intenție a Uniunii Europene de a obliga producătorii să-și eticheteze produsele cu Nutri-Score au contestat Nutri-Score venind cu propriile propuneri de etichetare FOPL, integrând diferite formule de calcul în algoritm, inclusiv Indicele glicemic, Încărcătura glicemică, Rata metabolică, Metabolismul bazal, IMC-ul cu asocieri alimentare și efortul fizic depus, pentru a putea contrabalansa prezența grăsimilor saturate, a zahărului, a sării și a unui aport caloric crescut.

Asta înseamnă cu adevărat opoziție și efort susținut în protejarea sănătății, a educației în nutriție și alimentație!

Parlamentul olandez a aprobat ca de la 1 ianuarie 2024 toate produsele alimentare să fie etichetate cu sistemul Nutri-Score pe baza referatelor și studiilor realizate de Institutul Regal de Nutriție și Sănătate și a Ministerul Sănătății.

Baza de date olandeză a compoziției nutriționale a alimentelor NEVO_2021/7.0 este utilizată ca referință pentru comisiile de specialitate de la EFSA (European Food Safety Authority) iar specialiștii olandezi au elaborat propriul algoritm, denumit FVS – Food Value Score (Scorul valorii alimentare), inspirat de FCS – Food Compass Score – algoritmul novel de clasificare a alimentelor, elaborat de cercetătorii de la Tufts University din SUA, poate cea mai cunoscută școală de nutriție intergrată din State și chiar din lume.

Food Compass Score analizează și integrează nu doar caracteristicile nutriționale ale alimentului cu procesul tehnologic de obținere a produsului alimentar, sursa aditivilor alimentari folosiți (naturali sau sintetici) și fitonutrienții.

Corelația aceasta a condus la ierhizarea alimentelor pe o scară de la 0 la 100, cu recomandări argumentate asupra ponderii produsului în dieta zilnica dar și a mărimii porției.

Iar pe grupe alimentare, indicațiile sunt următoarele:

Revenind la Sistemul olandez FVS, acesta a adaptat FCS integrând și mai mulți factori, precum:

• raportul între acizi grași (saturați – nesaturați),
• conținutul de carbohidrați și raportul zaharuri – fibre
• conținutul de săruri și raportul potasiu – sodiu

dar și:

• conținutul total de grăsimi, proteine, minerale și fitonutrienți. Acești factori au o contribuție majoră în obținerea scorului final dar nu numai.

S-au mai luat în calcul atât nutrienții care impactează major sănătatea precum:

• conținutul de potasiu, de vitamina D, respectiv vitamina E, iod și magneziu

dar și de cei cu impact mai puțin semnificativ dar la fel de relevanți pentru acuratețea scorului valorii alimentare precum:

• conținutul de vitamina C, vitamina A, vitamina K, Calciu, acidul folic, fierul și zincul.

Produsele alimentare care conțin zahăr adăugat, sunt obținute prin prăjire, pregătite din făină cu grad mic de extracție (adică nu mai au fibre dar nici vitamine ori fitonutrienți), vor primi punctaje mici, care le vor scade scorul.

Pe de altă parte, produsele care integrează în rețetă materii prime precum legume, leguminoase, fructe, făinuri integrale sau cu grad mare de extracție, nucifere și semințe oleaginoase vor primi punctaje mari, care le vor ridica scorul.

Și astfel, opinez că doar într-o argumentare cu suficiente dovezi științifice se poate decide menținerea sau respingerea oricărui sistem de etichetare FOPL, care în esență, dacă nu se transformă în diferențiator de preț la raft (ca și cum un produs fără eticheta Nutri-Score, din aceleași ingrediente cu produsul etichetat cu Nutri-score ar fi inferior, deci merită și un preț mai mic la vânzare), ar trebui să orienteze consumatorul spre alegeri alimentare mai potrivite stilului lui de viață dar și să motiveze producătorii din industria alimentară să se mobilizeze în găsirea soluțiilor pentru îmbunătățirea calității nutriționale a produselor lor ori a dozării în porții care să limiteze consumul excesiv (vezi producătorii de x-Cola care pentru România  au făcut la recipienți de 2,5 l cu promoția ”cumperi mai mult la preț de doar 1 litru”) dar și abordarea retailerilor de a așeza produsele care în mod normal ar trebui consumate cu măsură și cu o frecvență mică, exact la înălțimea câmpului vizual al copiilor ori la ”casă”.

Concluzie:

O componentă esențiala a securității alimentare este și educația nutritională de care depinde comportamentul alimentar și implicit securitatea și siguranța alimentară a individului. Informarea populației cu privire la modul de alimentație ( Cât?, Ce?, Când ?, Cum? ), selectarea alimentelor, calitatatea lor este realizată astazi, în mare parte – mai mult sau mai puțin fericit – prin mass – media. Se simte însa nevoia departajării informațiilor, cu dimensiuni reale ale calităților/securității alimentelor față de cele mai puțin stiințifice. Educarea populației este o acțiune ce trebuie să se desfașoare, pe de o parte –în timp– cel mai indicat la diferite niveluri de școlarizare (de la grădiniță până la liceu inclusiv ) și, pe de altă parte, punctual, în situații critice și de urgență, prin conferințe, mass–media și alte mijloace de popularizare. O educație si o informare corectă, logică, organizată, realizată de oameni de specialitate, ar veni în sprijinul sănătății populației actuale, dar și a generațiilor viitoare.
Trebuie sa fim conștienți că securitatea alimentară a populației reprezintă componente de bază ale asigurării calității vieții în România și o concretizare a respectării Declarației de la Roma care confirmă “dreptul fiecăruia de a avea acces la o hrană sănătoasă și nutritivă”

Prof. Rodica Segal

Secretul oricărei schimbări este să-ți concentrezi energia nu pe a combate trecutul ci pe a construi viitorul!