Când eram copil (adică în urmă cu puțini ani :D), era prăjitura cea mai ieftină!
Duminica mergeam cu soră-mea la Cinema Doina împreună cu alți copii cu care locuiam în scară. Umpleam un rând!
Tata ne dădea 5 lei, noi mai aveam strânși de la ”Leul” zilnic pe care ni-l lăsa pe masă pentru covrigul de la ora 15:00, că învățam amândouă după-amiaza. Două zile fără covrig însemna recompensa de după film duminica. Oricum nu era săptămânală!
Așadar, prăjitura costa 1,25 lei. Filmul costa 2,50 lei, veneam acasă și cu rest!
Prăjitura aceea însiropată și frișca aceea bățoasă, jeleul acela de pe capac, îmi sunt încă vii în amintiri și chiar și acum când scriu înghit – aer, că prăjitura am mâncat-o de mult! N-am mai regăsit acel gust decât când am ajuns la INFMT București, unde instructoarea noastră de la cofetărie, doamna Emilia Moțăianu, respecta rețeta cu sfințenie! Doar din mâna iei ieșeau viitorii cofetari care lucrau la hotelurile cele mai grozave din București: Athenee Palace, București (Radisson), Intercontinental, Continental, Capitol, Casa Capșa …nu erau prea multe, dar oferta lor de produse de cofetărie era impecabil de atractivă și de naturală. Vorbesc de anii 1997 – 2000, când nici prea mulți importatori de ingrediente alimentare nu erau iar cofetăriile independente se stingeau una după alta. Îmi amintesc că în perioada aceea dacă deschideam un curs de cofetar pe an, cu 15 – 18 cursanți. nu toți din București ci din toată țara, pentru că școala de care vă spun avea un soi de monopol pe formarea adulților, fiind unica, de altfel!
Așadar, lovită de inspirație + poftă, m-am dus în primul magazin specializat cu ingrediente și ustensile de cofetărie să-mi cumpăr forme. Surpriză, nu aveau și nici când i-am arătat vânzătorului poze cu produsul nu m-a putut ajuta! Mi-am cumpărat în cele din urmă o formă de la SiliKomart cu 6 alveole de mini-gugelhupf!
Pentru 6 bucăți:
| Materii prime | UM | Cantitate |
| Pentru gogoșile de savarine: | ||
| Făină albă 000 | Kg | 0,2 |
| Ouă | buc | 3 |
| Zahăr tos | kg | 0,03 |
| Sare | kg | 0,01 |
| Esență de vanilie Dr. Oetker | flacon | 1 |
| Drojdie instant Dr. Oetker | plic | 1/2 |
| Ulei floarea soarelui | l | 0,05 |
| Pentru sirop: | ||
| Zahăr tos | kg | 0,2 |
| Apă | l | 0,2 |
| Esență de rom Dr. Oetker | flacon | 1 |
| Rom Jamaica (opțional, doar pentru adulți) | l | 0,01 |
| Pentru frișcă: | ||
| Smântână dulce 35% grăsime | kg | 0,3 |
| Zahăr tos | kg | 0,05 |
| Pentru decor capac: | ||
| Dulceață de căpșune + pectină Dr. Oetker | kg | 0,1 + 0,008 |
Cum procedăm:
Se cerne făina într-un castron, se adaugă sarea, ouăle sparte pe rând într-un vas separat și drojdia, zahărul și esența de vanilie. Se frământă cu mixerul cu paletele cârlig până se încorporează toate adaosurile. Se adaugă apoi treptat uleiul prevăzut de rețetă. Aluatul are o consistență moale, să nu vă speriați. Se lasă la dospit cu o folie alimentară în contact, circa 60 de minute.
În acest timp se pregătește siropul de însiropat:
Jumătate din cantitatea de zahăr se umezește cu două linguri de apă (din apa prevăzută în rețetă) și se caramelizează ușor pe plită. Când zahărul începe să aibă o culoare brun-aurie se adaugă restul de apă și restul de zahăr. Atenție, zahărul caramelizat este foarte fierbinte (circa 160 grade Celsius) așadar când turnați apa folosiți mănușa cu care scoateți tăvile din cuptor pentru ca stropii de sirop care sar să nu vă atingă pielea mâinii. Se îndepărtează eventuala spumă care se poate forma (depinde de gradul de rafinare al zahărului), apoi se retrage de pe foc / plită, se lasă să se răcească prin imersarea vasului în cuva cu apă rece a chiuvetei din bucătărie, iar când este complet răcită, se adaugă esența de rom și romul Jamaica. Se toarnă siropul într-un vas cu capac și se depozitează la frigider.
Smântâna dulce (rece, de la frigider) se bate cu mixerul până începe să formeze creste apoi se adaugă zahărul în ploaie. Frișca bătută trebuie să rămână fermă de tel. Majoritatea sortimentelor de smântână dulce din comerț care au ca destinație frișca bătută sunt destul de stabile la batere, adică riscul de a se unti este mic, dar operația trebuie să fie făcută cu atenție, pentru că procesul este ireversibil! Frișca bătută se toarnă într-un poș (cornet) prevăzut la capăt cu șpriț (forma canelată), și se păstrează la frigider până în momentul umplerii gogoșilor de savarină însiropate.
Pentru jeleul de pe capac:
Din dulceața de căpșune se separă fructul de sirop. Siropul legat se amestecă cu un plic de pectină (”gelatină” vegetală, din fructe) apoi se încălzește într-un vas mic până s-a dizolvat toată pectina. Dacă jeleul e prea gros se poate picura puțină apă, pentru a putea fi întins cu o pensulă pe capacele de savarină.
După ce timpul de dospire a aluatului a expirat, se dozează cu o lingură în fiecare alveolă a formei, cam 2/3 din înălțime. Se acoperă cu un prosop și se mai lasă circa 10 minute la a doua dospire.
Cuptorul se încălzește la 170 grade Celsius (medium, la cuptorul pe gaz), fără ventilație (la cuptorul electric).
Forma / formele se introduc la cuptor și se coc circa 30 de minute.
După ce s-au copt se scot gogoșile de savarină din forme și se lasă să se răcească pe un grătar. Când s-au răcit, se taie partea bombată (capacul) și se introduc în vasul cu sirop rece. Se răstoarnă, pentru a absorbi siropul pe toate părțile, aluatul fiind foarte poros, operația trebuie făcută destul de rapid, folosind o spatulă. Gogoșile de savarină trebuie să fie bine însiropate, dar nu terciute!
Se scot pe un grătar, apoi se umplu cu frișca bătută, generos, se aranjează capacele unse cu jeleul de căpșune fixându-le ușor înclinat pe lângă avelina de frișcă, apoi se depozitează la frigider, într-un vas cu capac etanș, pentru a nu împrumuta eventualele mirosuri din frigider.
Produsul din fotografie nu are capac pentru că cineva a crezut că sunt fursecuri și le-a mâncat înainte să observ! Promit ca viitoarea șarjă să fie completă, ca la carte!
Savarina rămâne una din plăcerile mele vinovate, nu am mâncat decât o bucată, restul au fost dăruite vecinilor mei de palier, niște septua-octo-genari foarte pofticioși.
O savarină are niște valori energetice impresionante, așadar trebuie consumată cu responsabilitate :D!
| 1 prăjitură | Grăsimi | 45 g | Glucide | 79 g | Proteine | 6 g | |
| Valoare energetică: | 745 | kcal | |||||
| 3130 | kJ |
Pasiunea, fără fundament educațional solid, fără încercări cu reușite sau eșecuri, este imposibil de gestionat!
Sunt autoarea a trei cărți: Manualul practic al bucătarului (2006), Cartea bucătarului profesionist (2016) și Cartea cofetarului patiser (2018), co-autor la alte două, am experiență în managementul educațional, am proiectat câteva bucătării profesionale, am implementat câteva proceduri operaționale pentru bucătării, fac etichete nutriționale și susțin cursuri profesionale.
Totul pornește de la educație!
