La mulți ani, Gabriela Berechet Consulting! Un désir ne change rien, une decision change tout!
Acest articol va fi fără fotografii, va fi o radiografie a 15 ani de antreprenoriat, cu ce am câștigat și ce am pierdut, cu lecțiile mele, pe care sper să le recitesc cât mai des, pentru că nu-i așa, e păcat să repet aceleași greșeli când sunt atâtea altele :D!
Am învățat
Dragă firmă, acum 15 ani te ”nășteai” și în tot acești ani, ca administrator și unic asociat mi-ai adus multe momente de bucurie dar și multă deznădejde, mai ales când eram angajata ta! Bine că am încheiat repede cu statutul de angajat, pentru că momentul în care m-am angajat la tine a coincis nefericit cu cel al debutului crizei economice.
Am înființat firma când un cunoscut antreprenor, după ce i-am oferit consultanța pentru extinderea unei bucătării, mi-a spus că dacă aveam o firmă, m-ar fi plătit! Așa că am primit drept recompensă un serviciu de cafea! Îl am și acum și chiar îl folosesc :D!
La ceas aniversar, doresc să pun și eu câteva gânduri despre statutul de antreprenor în România, de antreprenor de gen feminin, deși societatea pretinde că nu există discriminare de gen!
În primul rând, ca antreprenor a trebuit să învăț multe în afara domeniului meu de competențe, de exemplu:
- am învățat să fac administrație: brusc, pentru orice cheltuială pe care o făceam cu deplasările la diferite proiecte din țară trebuiau însoțite de niște documente, precum ordin de deplasare, decont de cheltuieli, raport de deplasare, pe care trebuia să le înscriu cronologic în registrul firmei: De asemenea, să întocmesc facturi și să tai chitanțe atunci când plata se făcea chash. Să număr filele atunci când puneam indigoul (până când au apărut facturierele cu file autocopiatoare, pe cele trei culori, albastru, roșu, verde), să nu uit să intercalez cartonul după trei file, atunci când am scris pe facturier cu foi autocopiatoare…așa încât, o activitate de copil de clasa a IV-a s-a transformat într-o lucrare de cercetare pentru mine. De asemenea, când s-a înființat firma, am declarat-o plătitoare de TVA, așa că am învățat să mă uit în calendar ca să fac plățile de TVA când trebuia. Astfel, am învățat să completez și un ordin de plată și un formular de depunere și unul de retragere, la banca BCR unde a fost creat primul cont al firmei. Nu râdeți, că așa a fost, fără Internet banking, fără aplicații pe smartphone și fără smarphone, fără card al firmei, o adevărată tevatură să mergi la bancă, să găsești un loc de parcare, să plătești parcarea și să faci chestia asta și de vreo 3 ori pe zi, uneori, pentru că vremurile de atunci plafonau suma din casierie la 2000 lei și dacă aveai norocul să încasezi cash 2050 lei, ei, atunci trebuia să mergi la bancă să faci depunerea. Totodată, am învățat să fiu mai ordonată cu documentele și să țin partea administrativă cât mai riguroasă.
- am învățat puțină contabilitate primară și puțină analiză financiară. Este drept că softul de contabilitate care a putut fi utilizat în momentul în care legislativul a aprobat circulația facturii electronice valabilă fără semnătură și apoi când au anulat decizia de a însoți semnătura de ștampilă, a facilitat o analiză rapidă, care altfel mi-ar fi luat câteva zile. Am învățat să fac economii, deși nu-mi cerea nimeni, dar iată, am avut un moment de revelație cu privire la utilizarea resurselor și n-am mai aruncat colile de hârtie greșit printate, le-am întors și le-am folosit din nou la imprimantă, mai ales dacă erau documente care puteau fi trimise și scanate. În arhiva proprie nu m-am cramponat că pagina verso era pe jumătate tipărită!
- am învățat să negociez și să-mi setez așteptări. Aici am avut de furcă, pentru că unii clienți confundau firma cu persoana fizică, adică eu, zâna zânelor, care atunci când eram pe ștatul de plată de la INFMT / CNIT / THR / CNIT / CIT dădeam gratis consultanța, ori pe un buchet de flori ori pentru mii de mulțumiri, deși această consultanță era făcută în timpul meu liber și nu de multe ori m-a prins și noaptea ca să ajut solicitantul cu un flux, un manual de proceduri, un plan de autocontrol. Când am reușit elegant să sugerez că nu mai sunt angajata nimănui și că serviciul va fi facturat, mi s-a reproșat că onorariile sunt mari, și nu doar că nu m-au căutat dar au și trimis un mesaj în piața potențială, așa încât de multe ori aflam că potențialii clienți alegeau alt consultant. Așa că am făcut greșeala pe care o mai fac și azi, din nefericire: less money is better than no money! Vă spun din experiență că nu e bine!
- am învățat să ascult, mai mult decât să vorbesc, ca să-mi îmbunătățesc calitățile de negociator (vezi punctul anterior, am învățat dar nu l-am însușit corespunzător)!
- am învățat să câștig dar am învățat să și pierd. Unele proiecte au fost câștigate datorită ofertei financiare (chiar un proiect de modernizare a cantinei de la Moxa, cu alte firme mult mai consistente decât firma mea) altele datorită înțelegerii nevoilor clientului și căutarea de soluții care să-l ajute pe client, că ”nu se poate!” poate spune oricine. Aici l-aș aminti pe acționarul de la Wild Group din Târgu Jiu, cu care m-am întâlnit la o firmă de arhitectură unde, cu o planșă de situație a unui teren extravilan, dar foarte aproape de oraș, căuta o soluție pentru un centru de fabricație. Cât timp am ascultat justificările arhitecților că nu se poate nimic din ceea ce clientul voia, am cerut câteva date legate de sortimentele de producție, de cantitatea estimată, modul de aprovizionare și cel de distribuție a produselor de catering, de aducțiuni de apă și energie, canalizare și ventilație și mi le-am notat în agendă. Întâlnirea s-a terminat cam după o oră, în care eu am încercat să aduc și niște argumente pentru client. Posibil ca investiția să nu fi fost de palmaresul firmei de arhitectură la care fusesem trimisă de prietena mea Dana, cert este că după o oră am fost sunată la telefon de acționarul de la Wild Group care mi-a spus că el are încredere în ideile mele și că dacă le pun pe hârtie, le pune în practică. A fost și primul proiect în care am colaborat cu Horia Vîrlan, fostul meu cursant și unul dintre cei care m-au sfătuit să-mi fac firma!
Am pierdut
Nu toate proiectele au fost și un succes, din păcate. Am avut contracte pe care le-am pierdut pe mâna unor colaboratori, de exemplu, alte contracte pentru că materialul grafic nu fusese livrat în AutoCad, deși cerința nu fusese menționată în contract iar abilitățile mele de desen tehnic cu creionul pe hârtie erau mai la îndemână decât un curs de AutoCad ori un colaborator căruia trebuia să-i explic eu înainte toată filosofia din spatele unui flux tehnologic! Ideea este că desenul nu avea nici un viciu, doar că nu era în AutoCad. Dar nu asta ar fi fost problema principală ci faptul că argumentările mele în susținerea proiectului tehnologic, au fost anulate de cineva de la direcția sanitară care mi-a replicat că ”legea e cea pe care o spune ea, nu ce scrie în Monitorul oficial, că ea pune ștampila” :(!
Am avut proiecte care n-au avut suflul financiar de a susține un timp activitatea, până când aceasta se poate autosusține și apoi poate fi generator de profit, de model de bune practici, de franciză, ca să zicem visul până la capăt.
Am avut proiecte în care acționarii m-au confundat cu doamna de la grădiniță, care trebuie să-i ducă de mânuță până se fac ei mari, în afara unui act adițional la contract, care oricum avea obiectul foarte clar și asumat exprimat. Gratis, adică, ”că suntem la început și vedem pe urmă …”. Mr. Porcușor, din clădirea de la Hanul lui Manuc, sper că v-ați învățat lecția!
Am avut proiecte educaționale care nu doar că m-au lăsat cu facturi neachitate dar care au lăsat și colaboratorii neplătiți, comisiile de examinare neplătite și el cu obrazul întins iar eu cu relații personale afectate! Teodor Călimănescu și Memento Travel School, sper să fiți mulțumiți de Karma pe care ați provocat-o! Din păcate, pe lângă voi, pandemia de covid19 i-a afectat și pe alții, care nu meritau Karma nenorocită la care i-ați expus!
Am avut și clienți care au semnat contract, au primit documentele agreate, au plătit jumătate din muncă și când să plătească și ultima factură, n-au mai răspuns la nici un apel, pe nici o formă cunoscută de comunicare legală (că imi trecuse prin cap, la un moment dat, de exasperare, să trimit niște băieți care se ocupă de recuperarea de creanțe de la datornici care se dau jos dintr-o mașină la care doar un ștergător de parbriz era mai scump decât factura neachitată), ca să aflu că firma era în procedură de insolvență de cel puțin jumătate de an și că legal, administratorul nu avea nici un drept să încheie contracte. Așa am ajuns la punctul următor:
- am învățat să verific bonitatea firmei și să controlez pe Risico ce le poate pielea, dincolo de site-ul lor promițător
- am învățat să fac un buget
- am învățat să citesc un bilanț și o balanță
- am învățat să-i învăț și pe alții și am ținut cursuri de dezvoltare antreprenorială de la Pensiunea Leonardo din Boloșești Vrancea, la Rușețu din Buzău și Lunca, Ceamurlia, Tulcea.
Ce trebuie să știe omul la început de drum antreprenorial
Ceea ce la început mi s-a părut o activitate auxiliară unui serviciu am realizat, susținând aceste cursuri, că poate deveni o activitate de sine-stătătoare, dar motivul pentru care înființezi un business nu trebuie să fie:
-
- ORGOLIUL și RĂZBUNAREA pe un angajator care n-a știut să-ți aprecieze valoarea
- Dorința de îmbogățire rapidă
- Dorința de a cheltui mai mult decât câștigi
- Frustrarea că ai fost exploatat și acum îți vine și ție rândul să-i exploatezi pe alții
MOTIVUL pentru care îți faci o firmă este că ai o viziune, o idee, un produs nou, ceva pe care doar tu îl poți înțelege la început și apoi, cu perseverență, e înțeles și de alții!
În tot acești 15 ani am învățat mai mult decât la orice alt loc de muncă pe care l-am avut și am muncit mai mult decât la orice loc de muncă.
În acești 15 ani nu mi-am luat vacanță după un calendar de vacanțe și am reușit să fac mult mai multe lucruri pe care înainte nu aveam timp sau curaj să le fac.
Când tragi linia și vezi mai mult ”Strengths” decât ”Weaknesses” points
Cele mai mari realizări ale celor 15 ani nu sunt proiectele de consultanță, însă!
Cele mai mari realizări, nu neapărat în ordine cronologică, sunt ”Cartea bucătarului profesionist” și ”Cartea cofetarului patiser” apărute la editura Imprima sub bagheta lui Narcis Vlad Barbu, proiectele educaționale cu Centrul de formare Aroma de la Bilancia, colaborarea educațională cu Lanțul Hotelier Continental pe programe de specializare și perfecționare profesională, proiectul educațional cu Palace Hotel din Băile Govora, care s-a soldat și într-un rețetar nou-nouț, dincolo de instruirea practică a bucătarilor, colaborarea educațională cu Scandinavia Fitness School pentru modulul de gastrotehnie, colaborarea cu Rawdia Academy și cea cu Horeca School.
N-aș omite programul de training cu echipa de bucătari ”Casa boierului din deal” care dorea să participe la IKA 2016, Olimpiada bucătarilor, la Erfurt. Echipa era proaspătă-proaspătă, nici un membru nu mai fusese la un concurs internațional și brusc, dorința lor arzătoare era să ”atace” ditamai olimpiada. Am început în ianuarie 2016, am stabilit tema și rețetele, le-am dat teme individuale, pe care mi le-au trimis conștiincios pe email, am tradus denumirile produselor în engleză, germană și franceză, am pus și valorile nutritive pe meniur, ne-am mai revăzut în septembrie, după ce ei deja mai făcuseră o repetiție, iar în NOIEMBRIE câștigau o medalie de argint la piesa de zahăr, o medalie de argint la categoria Artă pentru ouăle sculptate de Daniel Brătescu și o diplomă de merit pentru bufetul static pe care l-au prezentat! Am scris atunci aici!
Atunci le-am facilitat și o sponsorizare cu cea mai modernă veselă de la Figgio din Norvegia, meritul a fost a lui Chef Wynand Vogel. El a fost recompensat pentru ceea ce făcuse iar noi am beneficiat de grația divină!
Marthon Tjessem, mange takk!
Statistica firmei îmi spune că în cei 15 ani de funcționare, am:
- 803 facturi emise și vreo 5 neîncasate
- 439 clienți, cel puțin 50 sunt recurenți
- o cifra de afaceri de 593.338 lei
- impozite plătite – 89.666,9 lei
- comisioane administrare cont – 6.300 lei
- furnizori – 160.000 lei
- transport, asigurări, combustibil – 225.000 lei
- domeniu, hosting, licențe soft contabilitate, antivirus, licențe Microsoft, add facebook, website, campanii – 35.000 lei
Nu fac des calculele astea, ca să nu mă deprim, dar realitatea stă astfel, că fără proiectele personale, pe persoană fizică adică, pentru că nu se putea pe persoană juridică, aș fi fost un antreprenor care ar fi dormit ”sous le pont dAvignon”, de aceea există un context în care decizi drumul antreprenoriatului și mulțumești celor care te susțin în acest drum (adică ai deja un acoperiș deasupra capului și câțiva prieteni și familia care-ți pot întinde o mână de ajutor, dacă e nevoie).
Puteam face mai mult? Poate! Singur, însă, nu prea reușești să faci multe, mai ales când unele proiecte se suprapun. Eu am, încă, o problemă cu nivelul de încredere pe care-l învestesc în oameni. Când mi-a fost lumea mai dragă, m-au dezamăgit! Și atunci am decis că e prea traumatizant să pierzi mereu încrederea în oameni, și că mai bine iau mai puține proiecte, pe care pot să le duc singură la bun sfârșit!
Viața s-a schimbat, mai ales în ultimele 20 de luni, când platformele de comunicare on-line au necesitat nu doar îmbunătățirea abilităților de tehnologia informațiilor ci și o altă abordare a comunicării (de aceea am luat cursuri de discurs public și de coaching, de content-writer și promovare pe rețele de socializare, de dezvoltare personală etc), cu siguranță va trebui să regândesc oferta și segmentul de adresare, dar cred, în continuare, că educația și formarea profesională, va rămâne o necesitate constantă în viața tuturor!
Ca antreprenor n-am semnat condica dar nici nu mi-am permis să cad din pat la prânz și să pierd nopțile, n-am făcut rapoarte de evaluare pentru HR dar n-am ratat nici o oportunitate de a învăța zilnic ceva nou!
Ca antreprenor am reușit, și când am câștigat mai mult și când am câștigat mai puțin, să nu-mi retrag promisiunea, să fiu generoasă și să susțin caritatea și educația.
Din contul firmei au plecat donații pentru cauze mai mici sau mai mari, pachete de cărți pentru premiere, motivare, încurajare, procente importante din vânzarea unor cărți în campanii de promovare pe Facebook au fost rotunjite din buzunarul propriu pentru a face o donație cât mai consistentă.
N-am avut niciodată datorii la bugetul de stat și la nici un prestator de servicii! Am achitat facturile în ziua în care le-am primit și n-am așteptat să ajungă la maturitate factura ca să fac plata.
În principiu, recomand fiecăruia care se simte în stare un exercițiu de antreprenoriat și cât mai de timpuriu, dacă se poate. Orice afacere mare de azi a crescut dintr-un vis de ieri, dar cu perseverență și încredre în viziunea lor! Un désir ne change rien, une decision change tout!
Start-up-urile sunt încă o necunoscută în rândul multor tineri care, paradoxal, la absolvirea unor studii n-au alt vis decât să lucreze undeva ”la stat” dacă se poate, cu salarii mari și responsabilități minime, cu 25 de zile de concediu și 25 de sărbători legale libere, cu weekendul obligatoriu liber și cu program flexibil ”vin când pot, plec că-i ora”! Desigur, există și tineri care-și clădesc viitorul în organizații, unde sunt considerați cel mai prețios ”asset”, pentru că dezvoltarea organizației nu se poate face fără oameni și mai ales fără oameni buni profesionali, responsabili și perseverenți! Fiul meu, de exemplu, Ștefan-Alin Berechet îmi spune mereu de niște indicatori pe care i-a învățat când studia Hotel Management la Stenden University din Leeuwarden, Olanda, care încă îmi sunt necunoscuți! Dragul mamei, promit să te (și) ascult! 😀
La 15 ani de la înființarea firmei, ca antreprenor, eu, Gabriela Berechet, sunt uneori nesigură de mine, singura resursă umană responsabilă de ideile și cunoștințele firmei, de educația și competențele ei, sunt ușor timorată de ritmul în care on-line-ul se dezvoltă, în timp ce capacitățile mele cognitive par să staționeze, dar în același timp sunt perseverentă să-mi demonstrez că antreprenoriatul e ca un hobby, doar că pe bani!
La mulți ani, dragă firmă!
Pasiunea, fără fundament educațional solid, fără încercări cu reușite sau eșecuri, este imposibil de gestionat!
Sunt autoarea a trei cărți: Manualul practic al bucătarului (2006), Cartea bucătarului profesionist (2016) și Cartea cofetarului patiser (2018), co-autor la alte două, am experiență în managementul educațional, am proiectat câteva bucătării profesionale, am implementat câteva proceduri operaționale pentru bucătării, fac etichete nutriționale și susțin cursuri profesionale.
Totul pornește de la educație!